Interviu cu Dumnezeu - Octavian Paler

- Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... am raspuns eu.

Dumnezeu a zambit, spunand:
- Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca un parinte, care sunt cateva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le invete copiii Tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a zis:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna..

Cum înşeală diavolul pe om (sfărșit)

Atunci satana s-a sculat de pe tron şi a bătut din palme:
- Asta-i mai bună, asta a lui sarsailă. Atenţiune, asta-i cea mai bună: a-l învăţa pe om să amâne fapta bună de pe azi pe mâine şi să facă întâi păcatul. Că pe urmă se învaţă cu păcatul şi fapta bună nu o mai face. Deci uite ce-i...
S-a dat satana de pe tron şi l-a suit pe sarsailă, l-a dat coroana cea cu balauri şi a spus.
- Atenţiune, toate gloatele, hai să-i cântăm cu toţii că acesta a găsit cel mai bun sfat: omul să amâne fapta bună pe mâine, pe poimâine. Să-i cântăm cu toţii „Mulţi ani trăiască!".
Şi s-au pus să cânte „Mulţi ani". Huiau munţii, cutare. Şi a luat cununa şi a zis:
- Brava, moşnege sarsailă, că ne-ai spus cel mai bun sfat. Mergeţi, gloatele drăceşti, cu sfatul lui sarsailă, ca să aduceţi cât mai multe suflete în împărăţia mea, ca să se chinuiască cu noi în vecii vecilor. Spune unul: „Este Dumnezeu!" Tu îi zici: „Da, este, dar mai lasă fapta bună. Mâine. Mâine. Poimâine. La bătrâneţe. Chiar azi vrei să te spovedeşti? Chiar azi vrei să te împărtăşeşti? Chiar azi vrei să faci milostenie? Nu vezi că n-ai timp? Lasă pe mâine!". Că dacă-l înveţi aşa el te ascultă şi se învaţă cu păcatul şi pe urmă se duc toţi în iad.

Călugărul, după ce-a văzut şi a auzit toate acestea, a văzut pe satana că a bătut de trei ori din palme şi ca o scânteie s-a stins în văzduh şi n-a mai văzut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Şi el a rămas uimit de cele ce a auzit, cum instruieşte satana pe ucenicii lui şi pe cei fără număr draci din iad, ca să-i înveţe pe oameni să amâne pocăinţa.
Atunci a venit îngerul Domnului şi i-a zis:
- Ai văzut părinte? Te-ai rugat atâţia ani să-ţi arate Dumnezeu cum înşeală diavolul pe oameni şi cum îi duce în împărăţia iadului! lată ai văzut cu ochii tăi şi ai auzit cu urechile tale cum! Ai văzut că unul îi spune: Hai şi la mănăstire, dar hai şi la crâşmă, altul zice că nu-i Dumnezeu, dar ai văzut cel mai bun sfat, cel al lui sarsailă. Să amâne fapta bună de azi pe mâine şi să faci păcatul.
Du-te la chilia ta ia un caiet, pune mâna pe condei şi scrie tot ce-ai văzut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, să rămână pentru neamurile care vor veni, pentru cele din urmă, acest meşteşug al satanei. Căci trebuie să ştie toată lumea că cel mai bun sfat al dracilor de-a câştiga suflete pentru împărăţia iadului, este de-al învăţa pe om să amâne fapta bună de azi pe mâine, de mâine pe poimâine, de ia tinereţe la bătrâneţe, pe patul morţii, şi aşa să-i ducă pe toţi în iad!

*

Şi aşa s-a scris sfatul dracilor pentru a câştiga sufletele. Eu eram copil de 13-14 ani când citeam aceasta. Şi am ţinut-o minte de atunci, iar acum a ajuns până la urechile voastre. Aşa a vrut Dumnezeu, ca să ţineţi minte că atunci când gândul ne învaţă să nu lăsăm păcatul, să-l lăsăm mai încolo, să nu facem fapta bună acum, ci mai încolo, e treaba lui sarsailă.
„Văzut-ai în aramă rugină verde?" întreabă Sfântul Efrem. „Arama când rugineşte cu rugină verde nu o mai poţi curaţi, aşa-i păcatul când se învecheşte în om. Cu cât se învecheşte, cu atât mai tare ne înrobeşte şi ne duce la pierzare vremelnică şi veşnică". Deci când vei vedea că ţi-a spus îngerul: „Măi, omule, hai la mărturisire", atunci să te duci. Dacă zici că o să te duci altădată, ei, gata, te-a câştigat sarsailă. Când vezi că-ţi spune gândul: „Spune păcatele toate din copilărie, nu cumva să mori şi să rămâi nespovedit" şi apoi vine alt gând: „Nu, mai lasă". Acela-i sarsailă, sfatul lui sarsailă. îţi spune gândul: „Măi omule măi, uite ce-i, lasă tutunul, sau hoţia, sau beţia, cutare". Dar vine alt gând: „Eh, trebuie să mai trăiesc şi viaţa asta, mai pot lua un pahar, mai pot fuma o ţigară". Ăsta-i sfatul lui sarsailă. Când îţi spune îngerul: „Măi, scoală-te la miezul nopţii şi zi Tatăl nostru măcar de şapte ori şi vreo şapte metanii". însă îţi vine în minte: „Eh, tocmai când e somnul mai dulce, o să fac mâine noapte, poimâine". E sarsailă acolo. Deci să luăm aminte: de câte ori ne învaţă să amânăm fapta bună, acela e sfatul lui sarsailă, cu care se umple tot iadul.

Cum înşeală diavolul pe om (partea a V-a)

Tot aşa îi şopteşte îngerul şi la cel beţiv: „Măi, omule, lasă crâşma, du-te acasă, te aşteaptă femeia, copiii". Dar eu vin şi îi zic: „Da, o să laşi băutura, dar uite, tocmai te-ai întâlnit cu cumătrul şi el face cinste, nu poţi să pierzi ocazia". Şi se mai duce o zi. Dimineaţa îi şopteşte îngerul păzitor: „Frate, scoală-te şi tu cu o jumătate de oră sau cu o oră mai devreme, citeşte rugăciu­nile de dimineaţă, ba mai ai timp să faci şi acatistul Maicii Domnului. Vezi că eşti tânăr şi în putere, poţi să faci şi câteva metanii, sau câteva închinăciuni, ba chiar mai ai timp să mai citeşti şi din Psaltire vreo catismă". Dar vin eu şi îi şoptesc pe cealaltă parte: „Ştii ce dulce e somnul dimineaţa? Cinci minute să mai stai şi apoi o să te scoli". Şi el se întoarce pe partea cealaltă, şi când se scoală zice: „Vai ce târziu e! Trebuie să merg la serviciu, la şcoală, la facultate, trebuie să dau la găini, la porci, la raţe". Eu zic: „Nu-i nimic, lasă, te rogi când vii de la şcoală, de la treabă, lasă că ai timp".
Iar când vine acasă, iarăşi îi zice îngerul: „Frate, nu te-ai rugat azi dimineaţă, măcar acum stai vreo jumătate de oră la rugăciune". Şi vin eu şi-i şoptesc: „Ştii că ţi-e foame, mănâncă să te întăreşti". Apoi îi zic: „Cu burta plină nu te poţi ruga, ba eşti şi obosit. Odihneşte-te şi după aceea ai să te rogi". El mănâncă, se odihneşte şi când se trezeşte: „Vai de mine că-i târziu, trebuie să spăl, să fac curat, vine femeia, vin copiii. Am de reparat maşina, am de învăţat". Iar eu îi zic: „Nu-i nimic, măi, lasă, ai să te rogi Seara, când a terminat cu treaba, iar îi spune îngerul: „Frate, nu te-ai rugat toată ziua, măcar acum să te rogi şi tu vreo oră-două sau să mai citeşti o carte sfântă". Şi vin eu, Sarsailă, şi zic: „Da, omule, ai să te rogi, dar mai întâi vezi ce e la televizor, nu cumva să pierzi ceva important. Poate este ceva de folos". Iar dacă l-a pornit, îi şoptesc: „Aaa, este film, este meci, este discotecă...
Şi trece o jumătate de oră, o oră, două, trei, patru, cinci, şi se face miezul nopţii. „Cât e ceasul? Valeu, doisprezece! Păi la ora asta se roagă numai călugării prin mănăstiri, lasă că te scoli de dimineaţă..." Şi dimineaţă o ia de la capăt. Iar când e sărbătoare, numai vezi că-i spune îngerul păzitor: „Frate, azi e dumini­că, e sărbătoare, vino şi tu la biserică, la fel ca tot creştinul!" Iar eu vin şi-i şoptesc: „Săracul de tine, toată săptămâna ai muncit, ai învăţat, eşti obosit, stai şi te odihneşte, uită-te la televizor, mai repară maşina, nu vezi ce aglomeraţie e la biserică, aer greu, închis, trebuie să stai în picioare, acasă stai pe un fotoliu, mai o ţigară, mai o cafea, dar nu-i nimic, o să mergi şi la biserică duminica viitoare, mai la Paşti, mai la Crăciun, lasă că ai mers destul".
Aşa mă ascultă toţi şi fapta bună tot o amână de azi pe mâine. Sfânta Scriptură spune altfel. Duhul Sfânt îi trezeşte pe oameni, zicând: Astăzi de veţi auzi glasul Lui, să nu vă învârtoşaţi inimile voastre. Glasul lui Dumnezeu în om este conştiinţa, care-l mustră pentru păcat şi-i spune: „Omule, părăseşte păcatul! Lasă-te de furat, lasă-te de curvit, lasă-te de înjurat, lasă-te de beţie, lasă-te de fumat, lasă-te de lucruri rele, de zavistie, de pizmă, de Dumnezeu îi porunceşte azi, iar noi îi spunem lui: „Nu astăzi, ci mâine, poimâine, la bătrâneţe!". Şi-i zicem aşa: „Dă-mi mie ziua de azi şi tu ia-o pe cea de mâine!" Şi aşa, zice, este păcatul la om, cum ai lua un cui mare şi cu un ciocan începi a-l bate într-un lemn de stejar uscat. Dacă-i dai un ciocan, două, trei, cuiul îl poţi scoate uşor. Dacă-I baţi pe jumătate, este mai greu, iar dacă îl baţi de tot, trebuie să crapi lemnul! Aşa-i şi păcatul! Se bate în fire prin obişnuinţă. Şi după ce-1 învăţ cu lenevia şi cu păcatul, stau deoparte şi râd. N-am nevoie să mai fac ceva. Se obişnuieşte cu păcatul, se bagă în fire şi obişnuinţa e a doua natură. Singur se duce la păcat. Eu stau numai şi râd, dar mi-e greu până îl învăţ să amâne fapta bună pe mâine, poimâine. La bătrâneţe, la anul morţii, cutare. Şi el amânând aceea, se învaţă cu păcatul. Şi dacă omul nu lasă azi păcatul, când este proaspăt, cu cât se învecheşte, cu atât mai greu se poate dezobişnui de dânsul. Văzut-ai în aramă rugină verde? Arama, dacă o curățai în fiecare zi, strălucea ca aurul! Însă, dacă s-a lăsat ani de zile, a prins rugină verde, n-o mai poţi spăla cu nimic în lume, numai dacă o topeşti. Aşa-i sufletul când îmbătrâneşte în păcat. Dacă nu a lăsat azi păcatul, să nu creadă că mâine sau poimâine îl lasă mai uşor. Că pe măsură ce trece vremea, păcatul se învecheşte, se bate în fire şi obiceiul devine a doua natură; obişnuinţa se face a doua fire şi omul face păcatul vrând-nevrând, şi cu mare nevoie se mai dezbăra omul de păcat, după ce s-a învechit în el! Obişnuinţa, după legile canonice ale Bisericii, este a zecea treaptă a păcatului, că de aici urmează deznădejdea, penultima treaptă. Şi când l-am văzut pe om că s-a obişnuit cu păcatul, un an, doi, zece, nu ştiu câţi, este al meu pentru totdeauna! Şi aşa reuşesc eu să-i înşel, că mii şi milioane de oameni amână pocăinţa de azi pe mâine, şi toţi se robesc de păcat; căci păcatul care nu l-a lăsat azi, mâine-poimâine tot prinde rădăcini şi este tot mai greu. Iar când vrea omul să lase păcatul, păcatul se ridică cu mare putere asupra lui: „Eşti prost, măi? Cu mine ai trăit! Cum să te laşi de mine? Ce mai este? Să trăieşti cum te învăţ eu şi cum te-ai obişnuit cu mine!". Aşa cum ţi-am spus mai înainte, am învăţat şi am înşelat atâtea suflete, încât acestea cad în iad cum cad fulgii când ninge, cu un singur sfat: „Oameni buni, pentru fapta bună mai este vreme; nu fiţi proşti să începeţi chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!". Deci îţi spun, întunecimea ta, acesta-i sfatul şi meşteşugul meu şi am o ceată în iad de mii şi sute de mi de ucenici de-ai mei, pe care i-am învăţat aşa, şi-i trimit în tot pământul să şoptească omului la ureche: „Omule, pentru fapta bună mai este vreme. Mâine, poimâine, peste un an, peste doi, la bătrâneţe". Şi am reuşit şi reuşesc. Du-te şi vezi în iad câţi am pogorât şi pogor cu acest sfat!

Cum sa Rezisti Ispitei

Cum înşeală diavolul pe om (partea a IV-a)

Satana stătea pe scaun şi aştepta să mai iasă vreo unul la raport, zicând:
- Dacă cel ce iese a treia oară mă loveşte în gândire, adică îmi spune un plan de-a câştiga suflete pentru împărăţia iadului mai bun decât al celor doi care mi­au dat raportul mai înainte, atunci eu pe acela îl voi face general peste multe oştiri drăceşti şi-l voi pune să stea pe scaunul meu de împărat al iadului trei minute.
După ce-a zis satana aşa, din polcurile cele nenumărate de draci n-a vrut să mai iasă nimeni, pentru că se temeau să nu păţească ce au păţit ceilalţi doi, că, în loc de laudă, îi bate şi îi trimite în fundul iadului. Şi era o tăcere între polcurile dracilor, că erau milioane de demoni în jurul pădurii şi a poienii aceleia.
Totuşi după un timp iese un moşneag ghebos, cu trei perechi de coarne, un nas cârligat, un picior de raţă, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lungă, de nu ştiu câţi metri în urmă. Şi când a ieşit, s-a dus înaintea satanei, cum stătea pe scaun acolo în mijlocul poienii, şi i-a spus: - Să trăieşti, întunecimea ta! Satana îl întreabă:
- Cum te cheamă?
- Sarsailă mă cheamă
- Ehei, te văd bătrân şi grebănos. Mi se pare că ştii tu ceva meşteşuguri de a înşela suflete, să le aduci la împărăţia mea.
- Nici întunecimea ta nu ştii ce ştiu eu!
- Să te văd, moşnege! Mi se pare că eşti mare meşter de-a câştiga suflete.
- Nici tu nu ştii ce ştiu eu! Eu am un meşteşug, că am îmbătrânit în luptă cu sufletele oamenilor de atâtea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad iarna fulgii de zăpadă, aşa dobor în iad suflete în fiecare zi.
- Şi cum ai reuşit să aduci atâtea suflete la împărăţia mea?
- Ehe!? Crezi că eu sunt prost ca aghiuţă să-i spun omului: „Mai hai şi la biserică, mai hai şi la crâşmă", sau ca celălalt nebun să zic că „nu e Dumnezeu, nu e drac". Doar ştiinţa de Dumnezeu e sădită în om, în conştiinţă. Eu atât îi spun omului: „Măi omule, este Dumnezeu, este drac, este înger, este muncă veşnică pentru păcat şi slavă veşnică pentru fapta bună, dar mai ai vreme! Eşti prost? Chiar de azi începi fapta bună?". Dacă-i copil îi spun: „Las, când ai fi mai mare". Dacă îi flăcău: „Măi băiete, tu de acum ai de trăit! Vine tinereţea, trebuie să te căsătoreşti, trebuie să petreci în lume!" Vine îngerul şi-i spune: „Mai roagă-te!" Eu îi zic: „Nu cumva să-ţi pierzi tinereţea aşa degeaba, doar viaţa trebuie trăită! După ce te vei căsători şi îţi vei face o gospodărie, după aceea ai să începi fapta bună. Acum mănâncă, bea, distrează-te, fă toate răutăţile, că doar eşti tânăr. Te va ierta Dumnezeu, că El ştie neputinţa omului. Pentru pocăinţă mai lasă pe mâine, lasă pe la anul, mai încolo!". îl învăţ pe om să amâne pocăinţa de azi pe mâine, de mâine pe poimâine! Îngerul îi spune când vede un sărac: „Dă-i, măi, ceva". Eu îi zic: „Lasă băi, ăsta nu-i sărac. Dai banii la toţi golanii? O să-i ai mai încolo, când o să ai. Ce milostenie vrei să faci acum? Taci din gură! Lasă, când o să vină unul mai sărac o să dai şi tu milostenie". Iar cel sărac nu mai vine la el. Îngerul îi spune: „Pocăieşte-te, lasă, măi, păcatul". Eu îi zic: „Te pocăieşti aproape de moarte! Vrei să te pocăieşti acum, să râdă lumea de tine? Vrei să zică că ai înnebunit, ca babele? N-ai văzut la biserică că sunt numai babe? Vrei să te rogi? Să pierzi tu atâtea ceasuri rugându-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treabă, lată, ai de crescut copii, ai de făcut casă şi zestre la fete, ai de însurat şi măritat. Ai atâtea!". Şi-I încurc cu grijile vieţii şi tot îi spun: „Lasă pe altă dată". Sau vine îngerul şi-i spune: „Măi omule, spovedeşte-te şi lasă păcatul, lasă desfrâul, lasă beţia, lasă tutunul, lasă înjurăturile!". „Ei, dar de pe acum? Mai încolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, mă va dezlega şi gata. Doar cartea spune să te apuce sfârşitul cel bun, dar până atunci poţi petrece aşa!". Când îngerul îi spune: „Măi, omule, fă şi tu un praznic pentru morţi!". Eu îi spun: „Dar eşti prost? Acum ai de îmbrăcat copiii, ai de făcut nuntă, ai de făcut cutare!". Îngerul vine şi-i spune: „Măi, omule, ia începe a posti posturile de peste an, miercurea şi vinerea!". Eu îi spun: „Nu posti că îţi pierzi sănătatea! Tu trebuie să munceşti, să aduni averi, ai de crescut copii! Când o să ieşi la pensie, atunci o să posteşti. Tot aşa le zice, fie la bărbaţi, fie la femei, că au obicei şi unii şi alţii să mai tragă câte o ţigară, şi zice îngerul: „Frate, mai lasă ţigara, tutunul, o să te îmbolnăveşti, nu vezi că-n casă e fum, duhoare. îmbolnăveşti copiii, cheltuieşti banii în zadar; nu vezi că totul e scump?". Dar vin eu şi îi zic: „Da, omule, o să te laşi de fumat, da' vezi pachetul ăsta, doar n-o să-l arunci. Ai dat bani pe el, trebuie să-l termini".

Cum înşeală diavolul pe om (partea a III-a)

- Altul, bă, să iasă la raport, să spuie cum înşeală.
lese unul cărunt, cu două perechi de coarne, urâcios şi acela, cu urechile ca la măgar, picioarele strâmbe, cu un codârlău... lese înaintea lui şi dă raportul:
- Să trăieşti, întunecimea ta!
- Cum te cheamă, moşule?
- Scărăbută mă cheamă.
- Măi, scărăbută, cum înşeli tu pe oameni?
- lată cum, măria ta. Eu îi spun omului aşa: Măi omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este înger, nu este iad, nu este rai, nu este muncă veşnică, nu este slavă veşnică, totul este aici în lumea asta! Dacă ai ce mânca şi ce bea şi ai şi bani mulţi, dacă ai cinste de la oameni, casă şi bogăţii multe, aici este raiul. Şi dacă n-ai, aici este iadul. Deci atâta-i tot, cât îi pe lumea asta.
- Şi te-or ascultat mulţi?
- Foarte mulţi.
- Măi tâmpitule, prostule, mai prost decât cel dintâi. Şi tu ai înşelat pe cei mai proşti decât tine. Ştiu eu că ai înşelat, dar pe cei proşti, că pe cei ce ştiu Scripturile nu poţi să-i înşeli. Pentru că Scriptura îi spune omului că este Dumnezeu, că este drac, că este înger, este iad, este rai, este muncă veşnică, este slavă veşnică, este pedeapsă pentru păcat, este răsplată pentru fapta bună în ceruri. Ce să-i spui tu? Când toate scripturile spun, şi apostolii, şi proorocii, poţi tu să-l înşeli pe om şi să-i spui nebunii de-ale tale că nu-i Dumnezeu, că nu-i drac? Scriptura este plină de acest fel de învăţături şi cei care o citesc, nu te cred pe tine.
Ba şi mai mult. Dumnezeu, când l-a sădit pe om a pus în sufletul şi trupul lui simţirea de Dumnezeu. Cât de păgân ar fi cineva, simte că este o putere nevăzută în sufletul lui şi aceasta este conştiinţa.
Conştiinţa îl mustră când face rău şi-l bucură când face bine. Şi glasul conştiinţei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, că-i de natură nevăzută. Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în om şi, îndată ce a greşit, îl mustră: „De ce ai făcut aşa?" Poate să nu-l mustre nimeni. Poate să nu-l vadă nimeni când face păcatul. Oricând greşeşte, această lege pusă de Dumnezeu lui Adam întâi, numită şi legea firii sau a conştiinţei, îl mustră imediat.
Uneori aşa de tare îl mustră, dacă este păcatul mare, încât îl dă aproape în deznădejde. Se împlineşte atunci cuvântul care spune în psalmi: întru mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său (Psalm 38, 14-15). Adică se subţie nădejdea lui ca pânza unui păianjen şi, de mare mustrare de cuget, mai că-şi pierde nădejdea.
Conştiinţa, dacă se pătează cu multe păcate, aşa de tare îl mustră pe om uneori, că se face lui această mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza conştiinţei nici nu poate mânca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Conştiinţa roade, roade ca şi cariul în lemn. „De ce ai făcut şi de ce ai mâniat pe Dumnezeu cu asemenea păcate?".
Deci, degeaba îi spui tu că nu-i Dumnezeu, căci conştiinţa îi spune şi, după conştiinţă, îi spune şi Scriptura. Tu zici că-l înveţi pe om că nu-i Dumnezeu, că nu-i drac, că nu-i înger, că nu-i iad, că nu-i rai, dar conştiinţa îi spune că este şi Scriptura este plină de mărturii din care se arată că există Dumnezeu, că este înger, este muncă veşnică, este slavă veşnică. Deci şi tu - i-a zis satana la acel cu raportul, care se lăuda că prin acest sfat înşeală multă lume - eşti prost şi nu aduci mare aport pentru împărăţia iadului; nu aduci mare folos!
N-ai lucrat, scărăbuţă, bine. la-l, bă, cel cu spinarea lată. Dă-i, dă-i. Dă-l în gheena că-i prost, n-o câştigat mulţi pentru împărăţia mea. Altul!
Deci a păţit şi acest drac care a venit cu al doilea raport înaintea satanei, cum a păţit şi cel dintâi care învăţa pe om să meargă şi la biserică şi la crâşmă şi să facă şi de-ale lui Dumnezeu şi de-ale satanei. Adică în loc să-l laude, să-l facă mai mare peste multe cete de draci, l-a bătut şi cu ruşine l-a trimis în fundul iadului, că-i prost şi nu ştie să înşele pe oameni. A înşelat, dar a înşelat prea puţin şi prea puţine suflete a dus la iad!

Cum înşeală diavolul pe om (partea a II-a)

Partea a II-a

Atunci a ieșit unul slabuț, cu o barbă sură, două cornițe ca șa căpriorul cel din pădure. Ochii holbați, nas cârligat ca un șarpe.
-Să trăieşti, întunecimea ta.
-Cum te cheamă, băiete?
-Aghiuţă mă cheamă.
-Măi aghiuţă, cum înşeli tu pe oameni şi îi duci la iad?
-Întunecimea ta, eu îi spun omului aşa: Măi, omule, mai hai şi la biserică, mai hai şi la mănăstire, mai posteşte, dar nici cu dracul nu te strica, mai hai şi la nunţi cu lăutari, mai hai şi la jocuri cu lăutari, hai la meciuri, hai la baluri, hai la bufet, hai la crâşmă, hai la televizor, o ţigară trebuie să mai fumezi, mai fă cutare. Eşti om, măi, trebuie să trăieşti viaţa asta. Mai fă şi ale lui Dumnezeu, dar nici cu dracul nu te strica.
Cu această metodă am înşelat pe foarte mulţi. Le dau în gând, că altă putere n-am! Din iad altă putere nu ni s-a dat nouă. îngerii din rai au putere de la Dumnezeu numai să-i dea în gând omului să facă bine. Noi avem putere numai să-i dăm în gând omului să facă rău. Dar ca să-l silim, nu putem, că omul are de sine stăpânirea lui dată de Dumnezeu. Nu putem cu sila să-l facem să păcătuiască; numai dacă-i prost şi ne ascultă ce-i dăm în gând.
Şi aşa am amăgit pe foarte mulţi. Când ies de la biserică, unii se opresc la cârciumă. Acolo fiecare se întâlneşte cu neamuri, cu prieteni.
Iar eu îi dau în gând omului şi el crede că e gândul lui: „ Să mai iau o bere, să mai iau o ţuică". Unul mai ia o ţigară, mai vine un lăutar cu scripca să-i mai cânte. „Hai noroc, cumătre! Haida bă, dă-l pe gât cu noroc!" Din cauza asta omul s-a împiedicat, nu i-a mai folosit nimic că a fost
Şi a întrebat satana:
-Pe mulţi ai înşelat?
-Să trăieşti, întunecimea ta, pe mulţi!
-Ai înşelat pe cei mai proşti decât tine, dar n-ai făcut nici o ispravă.
-De ce, întunecimea ta?
-Tu îi spui omului să mai meargă şi la biserică, să mai meargă şi la cârciumă, să meargă şi la petreceri, să meargă şi la locuri sfinte, să mai citească, să se mai roage, pe urmă să meargă la distracţii nepermise, dar Hristos îi spune în Evan¬ghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! Sau de unul vei griji şi de altul te vei lepăda. Sau de unul vei asculta şi de altul te vei lepăda.
L-ai îndemnat tu, poate omul n-a fost pregătit sufleteşte şi se duce de câteva ori, dar după o vreme vine îngerul şi-i dă în gând: „Măi omule, nu poţi umbla pe două cărări; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu". Şi omul, fiind certat de frica lui Dumnezeu, se lasă. „Măi, mă ţin de una, că nu este mântuire umblând pe două căi!". Merge el oleacă aşa, dar ... Gata, nu mai bea la crâşmă, se duce, se spovedeşte la popa.
Şi n-ai câştigat multe, nu mi-ai făcut mare ispravă. Ai păţit aşa?
-Am păţit şi aşa!
-Vezi! Ţi-am spus eu că tu ai înşelat pe cei mai proşti decât tine. Deci să ştii că n-ai răspuns bine.
Şi i-a spus la unul cu spinarea lată, că era unul cu o spinare de vreo trei-patru metri, cu patru perechi de coarne şi acela: „la-l în spate". Altul cu o jarpă de foc: „Dă-i, dă-i, şi trimite-l în gheena". Gheena este un potop de foc negru, de miliarde de ori mai fierbinte decât focul de pe pământ, l-o dat şi bătaie şi l-o trimis şi în gheena. L-a bătut, în loc să-i mulţumească! Nu i-a plăcut sfatul lui. Căuta altul mai bun. Acum tremurau ceilalţi.

Cum înşeală diavolul pe om

Cum înşeală diavolul pe om

Scrisă de Părintele Cleopa.

Atenție: conținutul următor este foarte important (iar pozele sunt foarte sugestive) și trebuie tratat cu seriozitate deplină! Să nu văd vreun zâmbet pe chipurile voastre când veți citi, căci veți ajunge la diavol!

Citiți și luați aminte:


Era un călugăr pustnic, mare sihastru în pustie în părţile Alexandriei, cu numele llarion. Avea aproape o sută de ani. El s-a rugat lui Dumnezeu câţiva ani de zile: „Doamne, arată-mi mie cum înşeală diavolul pe oameni, ca eu, când vin oamenii aici să le spun: «Oameni buni, păziţi-vă, uite aşa, aşa». Care-i meşteşugul lor şi metoda de a-i întoarce pe oameni de la calea cea bună şi de a-i face robi păcatului şi a-i duce în iad? Cum câştigă ei mai multe suflete pentru iad, decât îngerii păzitori pentru împărăţia cerului?". S-a rugat părintele un an, doi, trei şi nu i-a răspuns Dumnezeu.

Într-o noapte, stând el la rugăciune, în puterea nopţii fiind, afară era lună ca ziua, s-a deschis uşa singură şi a intrat îngerul Domnului. Un tânăr, frumos foarte. Cu o cunună de aur pe cap şi avea o tichie de aur la frunte. Cu toiag de aur în mână şi cu veşmintele ca fulgerul pe el.

Și a întrebat: ,,Părinte, ce te rogi mata?” ,,Să-ți spun drept, eu mă rog la Mântuitorul să-mi arate cum îi inşală dracul pe oameni şi-i duce la iad".
„Uite, părinte, ia Sfânta Cruce în mână, ia toiagul tău, fă semnul Sfintei Cruci, ieşi din chilie şi mergi până în poiana din apropiere şi, când vei ajunge în poiană, stai lângă un copac, acolo. Dar să nu te temi de ce vei vedea! Eu sunt cu mata şi ce-i vedea noaptea asta în poiană şi ce vei auzi, ai să scrii, ca să rămână la neamurile din urmă, ca să ştie cum înşală diavolul pe oameni. Să nu te temi, că ai să vezi lucruri înfricoşate". Şi îngerul a dispărut.

El, când a auzit că l-a învăţat să se înarmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut că este de la Dumnezeu chemarea şi s-a dus, zicând în minte rugăciuni, şi a ajuns în poiană. Era linişte mare; nu bătea vântul în noaptea aceea. Numai luna şi stelele se vedeau. S-a dus bătrânul lângă un copac şi stătea luând aminte.

Deodată vede că în mijlocul poienii apare un jilţ, un tron împărătesc. Parcă era de fulgere, ca para focului. întâi scaunul „a apărut şi s-a minunat. După aceea vede că vine satana şi se aşază pe scaun.

Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Cu patru perechi de coarne, un codârlău de vreo 70 de metri. Ochii ca luceferii, din gura lui ieşea o pară de foc de un metru. Avea o coroană făcută numai din şerpi, şi ţinea în mână un toiag în chip de balaur.

Când l-a văzut, bătrânul s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a aşezat pe scaunul acela şi a bătut de trei ori din palme. Când a bătut, s-a umplut văzduhul de cete drăceşti. Au apărut milioane de detaşamente, regimente, batalioane de draci. Erau pe deasupra pădurii până la cer, poiana plină. Lângă dânsul erau nişte generali mari, cu câte trei perechi de coarne, cu o spinare lată de doi-trei metri, cum n-a mai văzut nimeni.

Când a văzut călugărul atâta amar de iad acolo şi atâţia diavoli, şi-a adus aminte de cuvântul îngerului care i-a zis „să nu te temi", s-a înarmat cu semnul Sfintei Cruci şi stătea atent.

Atunci, după ce s-au adunat cât nisipul mării, în toate părţile nu se vedeau decât cete de diavoli, s-a sculat satana în picioare şi a zis:
- Atenţiune, draci, v-am adunat aici în miez de noapte, că vreau să fac un examen cu voi. Trebuie să dați un examen greu. Știți voi de ce v-am chemat?
Și a zis unul:
- Stăpâne, nu știm!
- Iată de ce v-am chemat aici. Să iasă la raport fiecare dintre voi: care știe cel mai bun meșteșug de a înșela oamenii și a-i aduce la împărăția mea? Și să-mi arate cum înșală el lumea și cum îl prostește pe om și-l înșeală de-l aduce la munca cea veșnică și la împărăția noastră. Care-i metoda, care-i meșteșugul vostru, că voi în toată lumea această treabă aveți, să înșelați sufletele oamenilor? Să vă văd cât de iscusiți sunteți voi în a înșela sufletele oamenilor! Cel ce mă lovește în gândire, dacă are să-mi spună un sfat cum înșeală lumea așa cum gândesc eu, iată îi voi da să conducă trei minute în locul meu, și-l voi face mare general peste ceilalți. Toți tremurau, erau urâți groaznic. Stăteau și tremurau înaintea lui și prin văzduh și pe jos.


Sfârșitul primei părți. Continuarea, dacă veți fi cuminți, o să o puteți citi mâine.
Până atunci aveți grijă să nu cădeți în păcat!

Iar mass-uri cre(ș)tine pe messenger

Un nou mass circulă pe messenger:

Cel mai mare OM din istorie. Iisus n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan. N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator. N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator. N-a avut armata, si totusi se temeau de EL N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea. N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit. A fost inmormantat, si totusi traieste si azi. Ma simt onorat sa slujesc un conducator care ne iubeste. Daca ai credinta in Dumnezeu si in Iisus Hristos Fiul Sau.. trimite acest mesaj tuturor din lista ta. Daca nu ignora-l. Daca il ignori, adu-ti aminte ca Iisus a spus: “Cine se va rusina de Mine in fata oamenilor, ma voi rusina si Eu de el in fata Tatalui"<>

Analiză, din punctul meu de vedere:

• Cel mai mare OM din istorie - cel mai înalt om din lume care a existat vreodată este Robert Pershing Wadlow. În iunie 1940 el măsura 2.72 m. Iar din punct de vedere al site-ului whoismorefamous.com, cel mai faimos ar fi Albert Einstein. Dar aici înclin totuși să cred că Jesus e ,,the most famous person in history"
• Iisus n-a avut servitori – nu, dar toți cei care l-au ales ca stăpân (si totusi I se spunea Stapan) se comportau ca niște sclavi
• N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator – nu cred că pe atunci existau licee/școli pedagogice. Învăţătór, -oáre, învăţători, -oare, s.m. şi f., adj - Iniţiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povăţuitor.
• N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator - în Evanghelia lui Matei citire: ,,Atunci Isus a chemat pe cei doisprezece (discipoli) şi le-a conferit autoritatea de-a face exorcizări şi de-a vindeca orice boală şi orice handicap.”, Evanghelia în lui Matei, 10:1 și ,,Vindecaţi pe bolnavi, curăţaţi-i pe leproşi şi eliberaţi pe cei posedaţi de demoni. Pentru că aţi primit gratuit puterea să faceţi aceste lucruri, tot gratuit să le oferiţi oamenilor aceste lucruri.” Evanghelia lui Matei, 10:8. Isus pare a fi mai curând reseller -a luat stoc mare de ,,vindecare”, la superofertă și apoi le-a dat (gratuit, că se pare că nu renta) discipolilor.
• N-a avut armata, si totusi se temeau de EL – nu cred că se temeau de el ca de o armată, ci se temeau de el ca instigator ce era. Poți asemui cu cazul lui Mohamed (deși el a ales varianta cu ochi pentru ochi, dinte pentru dinte până la urmă, că a văzut ce a pățit Jesus). Sau, ca să îți fie mai clar, ia exemplul lui DDD (Dan Diaconescu Direct) căruia i s-a închis televiziunea acu’ mai mulți ani.
• N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea.- astăzi, în lume sunt (estimativ) 1.637 - 1.923 milioane creștini. Dar populația actuală a lumii = 6.910.milioane locuitori => restul de apoximativ 5 miliarde nu sunt (!=) creștini
• N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit – pe vremea aia nu trebuia să fii criminal pentru a fi crucificat; prin crucificare se dădea un exemplu societății – faceți ca el, ca el o să pățiți. Similar, în țara noastră, oamenii ,,răi” erau trași în țeapă (victima fiind înfiptă într-un par ascuțit, gros cât brațul unui om), decapitați iar capetele se înfingeau în țăruși în piețele publice.
• A fost inmormantat, si totusi traieste si azi – a fost înmormântat, și a înviat -,,Nu este aici; a înviat, exact cum zisese. Veniţi să vedeţi locul unde a stat Domnul.” Matei, 28:6, iar mai târziu s-a ridicat la cer:,,După ce a vorbit cu ei, Domnul Isus S-a ridicat la cer, luând locul de la dreapta lui Dumnezeu.” Marcu 16:19. Deci nu cred că mai trăiește. Plus că dacă el mai trăiește, nu-mi fac griji, căci și eu voi trăi veșnic: ,, Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică.”, Daniel 12:2. Adică orice am face, tot veșnic vom trăi.
• Ma simt onorat sa slujesc un conducator care ne iubeste.- dacă ne iubește atât de mult, de ce există: boli, foamete, războaie…
• Daca ai credinta in Dumnezeu si in Iisus Hristos Fiul Sau.. – tu ai auzit vreodată de sfânta treime?: dumnezeu tatăl, dumnezeu fiul și duhul sfânt? – era îndeajuns să scrii: dacă ai credință, sau dacă ai credință în dumnezeu, sau dacă ai credință în dumnezeu tatăl, fiul și duhul sfânt, dar in nici un caz nu doar în 2 din 3. Asta intră la categoria: așa nu! Cred că pentru treaba asta, de a-l exclude pe duh din ecuație, îl va cam ofensa pe duh, iar la judecata de apoi nu vei primi loc la drepta tatălui.
• Daca il ignori, adu-ti aminte ca Iisus a spus: “Cine se va rusina de Mine in fata oamenilor, ma voi rusina si Eu de el in fata Tatalui – nu serios! De unde ai citat tu? Că în biblie sigur nu scrie așa nicăieri! (cred că treaba asta, că citezi din biblie fără să o știi îți asigură drum ul sigur către Sarsailă!).

Frați creștini, să luăm măsuri!

Primit astăzi pe messenger: ,,Cei ce nu sunt de acord cu implantarea cipurilor isi pot manifesta opozitia mergand la cea mai apropiata biserica pentru a completa un formular. Completarea dureaza maxim 1-2 minute. Din ce am citit eu, trebuie sa se adune 200000 de semnaturi pentru ca legea (aplicabila in Romania din 2011) sa fie anulata. Da mai departe daca iti pasa".

Eu zic că ar cam fi timpul cu toții sa luăm măsuri, să ne implicăm mai mult, să nu lăsăm ca asemenea ofense aduse Bunului Dumnezeu să ajungă să fie puse în practică! Deci propun să punem mâna pe furci și topoare și sa manifestam (pașnic) în fața primariilor!

Desigur, unii spun ca ar aduce numai beneficii. Ce beneficii!? Va spun eu! l-ar aduce pe dracu (îmi vine rau numai cînd îi rostesc numele lighionei) mai aproape de om! da, asta ar face!

Deci faptul că:

• nu am mai avea bani (ochiul dracului!!!) lichizi la noi - astfel nu ne va mai da nimeni în cap pe stradă pentru cei 10 lei din portofel;
• toți vom fi monitorizați (o să se știe cine a participat la uciderea de pe strada .......... de aseară);
• după ce te va culege ambulanța de pe stradă, nu vor mai trebui să aștepți să vină rezultatele analizelor vis-a-vis de medicamentele la care poți fi alergic alergic, aflarea grupei sanguina, astfel încât să poata acționa în timp util pentru a-ți salva viața;
• dacă ambulanța a ajuns prea târziu (din cauza traficului sau a șoferilor care au o trebă mai importantă decât să dea prioritate, sau pietonilor care trec regulamentar pe verde - nu are decât sa aștepte ambulanța! ce, nu vede ca e verde la noi?), măcar nu o să fii îngropat la groapa comună;

Nu contează! Dracu (na că iar i-am pronunțat numele) e în ele! Și toată lumea ar trebui să știe că dacă vom lăsa ca implantarea să se facă, va veni Apocalipsa! Deci să luptăm pentru libertate! Ne-am născut oameni liberi, vrem să trăim ca niște oameni liberi! Să putem face orice, să nu fim monitorizați (căci atunci cînd suntem monitorizați, nu mai putem iubi și simți la fel), să putem vorbi liber, să nu ne simțim îngrădiți!

Toată lumea are astăzi telefon. Cheile se mai întâmplă să le mai uiți, dar telefonul - niciodată!

Știai că: telefonul poate fi ascultat și fără să vorbești la el, adică fără să porți o conversație telefonică cu cineva - e îndeajuns să aibe baterie - poate fi și închis, ăsta nu costituie un impediment; un telefon poate fi localizat în funcție de antena de la care primește semnalul, sau mai nou, telefoanele de generații noi au încorporat GPS, oferind astfel o localizare exactă a persoanei?

Toți pochii poartă azi telefon (am văzut de curând un preot care oficia o cununie religioasă răspunzând la telefon). Deci telefonul e o invenție a tehnicii moderne pe care dăm bani buni, și cu consensul nostru deplin. Cipurile = dracu!

Acest articol este sponsorizat de clanul cămătaru. Mesaj: ,,oameni buni, haideți să ne înțelegem: deci cu toții nu suntem de acord cu cipurile, ne-am înțeles!? Să fim liberi, ce, ne întoarcem la comunism? Să facă fiecare ce vrea și ce știe! Libertate de exprimare!!!"