de Poetul Gării de Nord
Despre cei cu limba lată
Se vorbește că, odată,
Tot păscând pe o toloacă,
Boul o-ntâlni pe vacă.
Brusc le reveniră-n minte,
Dulci, aducerile-aminte,
Dar, să facă pe eroul,
Vorba o deschise boul:
-Ți-amintești, frumoasă Vineri,
Când eram și noi mai tineri…?
Te-am văzut și m-ai văzut,
Te-am plăcut și m-ai plăcut,
Când te-am vrut, te-am și avut,
N-ai mișcat, nici n-ai gemut…
Vaco!!
Vaca, foc de supărare,
Cu codița-ntre picioare,
Fără nici un chef de șagă,
Mai că începu să ragă.
Dar, cu toată supărarea,
Stăpânindu-și indignarea
Și dorința de-a pleca,
Boului grai așa:
-Dragule, mi-aduc aminte,
Eram mică, fără minte…
M-ai văzut și te-am văzut,
M-ai plăcut și te-am plăcut,
Când m-ai vrut, m-ai și avut,
Iar m-ai vrut, m-ai tot avut,
Am mai vrut, n-ai mai putut…
Boule!!
Deci, morala nu-i morală,
Vitele au mintea goală!
Postări
