Minutul de poezie (11)

Prinţul cu colţi de mistreţ

Parodie după Ştefan Augustin Doinaş de Gârda Petru Ioan [Daruan ]

Un mahăr din Est, practicând vânătoarea,
Cu inima neagră spre codri venea.
Urmându-şi uşor într-un porsche cărarea,
Mulţi prinţi şi miniştri cu el aducea.
-Veniţi să-mpuşcăm în păduri carpatine
Mistreţii sălbatici mânaţi de gonaci,
Am gloanţe destule şi puşti-carabine
Şi standuri solide din lemn de copaci.

Un prinţ doritor să omoare jivine,
C-un aer sever abordă un servant:
- Hai, mişcă, băiete, adu carabine
Şi-ajută-mă iute să urc într-un stand.
- Stăpâne, se spune că-n vremuri de fală,
În beznă de codri străbunii purtau
Bătaia cu fiara în luptă egală
Şi urme de colţi pe veşminte aveau.
De ce nu vii, sire, să simţi răsuflarea
Mistreţului viu grohăind sub copaci,
Fugind hăituit, căutându-şi cărarea?
Răspunse alteţa: - Incarcă şi taci!
Dar iată, soseşte sălbatica turmă!
Să tragem cu sete, amici, în grămadă,
Priviţi cum se zbat, cum guiţă şi scurmă,
Ce roşu pârâu şiroind în zăpadă!
Să tragem, prieteni, momentul e bun,
Căci gardul electric elanul li-l frânge,
De ce nu am, Doamne, obuze de tun,
Aş bate recorduri la carne şi sânge!
- Stăpâne, ajunge, măcelu-i măreţ,
Dar sunt deja sute căzuţi sub copaci!
Răspunse alteţa rânjind cu dispreţ:
- Adu carabine, dă gloanţe şi taci!

Târziu, când sui peste creştete luna,
Sticliri risipind peste tristul decor,
Strigă micul prinţ agitându-se-ntruna:
- Servant, ţine scara să pot să cobor!

Povestea mi-a spus-o servantul dibaci,
Ce nu-şi ascundea, la o cană cu vin,
Profundul respect pentru porci şi gonaci...
A... şi pentru prinţi, însă foarte puţin!

Sursa www.poezie.ro