Cum înşeală diavolul pe om

Cum înşeală diavolul pe om

Scrisă de Părintele Cleopa.

Atenție: conținutul următor este foarte important (iar pozele sunt foarte sugestive) și trebuie tratat cu seriozitate deplină! Să nu văd vreun zâmbet pe chipurile voastre când veți citi, căci veți ajunge la diavol!

Citiți și luați aminte:


Era un călugăr pustnic, mare sihastru în pustie în părţile Alexandriei, cu numele llarion. Avea aproape o sută de ani. El s-a rugat lui Dumnezeu câţiva ani de zile: „Doamne, arată-mi mie cum înşeală diavolul pe oameni, ca eu, când vin oamenii aici să le spun: «Oameni buni, păziţi-vă, uite aşa, aşa». Care-i meşteşugul lor şi metoda de a-i întoarce pe oameni de la calea cea bună şi de a-i face robi păcatului şi a-i duce în iad? Cum câştigă ei mai multe suflete pentru iad, decât îngerii păzitori pentru împărăţia cerului?". S-a rugat părintele un an, doi, trei şi nu i-a răspuns Dumnezeu.

Într-o noapte, stând el la rugăciune, în puterea nopţii fiind, afară era lună ca ziua, s-a deschis uşa singură şi a intrat îngerul Domnului. Un tânăr, frumos foarte. Cu o cunună de aur pe cap şi avea o tichie de aur la frunte. Cu toiag de aur în mână şi cu veşmintele ca fulgerul pe el.

Și a întrebat: ,,Părinte, ce te rogi mata?” ,,Să-ți spun drept, eu mă rog la Mântuitorul să-mi arate cum îi inşală dracul pe oameni şi-i duce la iad".
„Uite, părinte, ia Sfânta Cruce în mână, ia toiagul tău, fă semnul Sfintei Cruci, ieşi din chilie şi mergi până în poiana din apropiere şi, când vei ajunge în poiană, stai lângă un copac, acolo. Dar să nu te temi de ce vei vedea! Eu sunt cu mata şi ce-i vedea noaptea asta în poiană şi ce vei auzi, ai să scrii, ca să rămână la neamurile din urmă, ca să ştie cum înşală diavolul pe oameni. Să nu te temi, că ai să vezi lucruri înfricoşate". Şi îngerul a dispărut.

El, când a auzit că l-a învăţat să se înarmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut că este de la Dumnezeu chemarea şi s-a dus, zicând în minte rugăciuni, şi a ajuns în poiană. Era linişte mare; nu bătea vântul în noaptea aceea. Numai luna şi stelele se vedeau. S-a dus bătrânul lângă un copac şi stătea luând aminte.

Deodată vede că în mijlocul poienii apare un jilţ, un tron împărătesc. Parcă era de fulgere, ca para focului. întâi scaunul „a apărut şi s-a minunat. După aceea vede că vine satana şi se aşază pe scaun.

Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Cu patru perechi de coarne, un codârlău de vreo 70 de metri. Ochii ca luceferii, din gura lui ieşea o pară de foc de un metru. Avea o coroană făcută numai din şerpi, şi ţinea în mână un toiag în chip de balaur.

Când l-a văzut, bătrânul s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a aşezat pe scaunul acela şi a bătut de trei ori din palme. Când a bătut, s-a umplut văzduhul de cete drăceşti. Au apărut milioane de detaşamente, regimente, batalioane de draci. Erau pe deasupra pădurii până la cer, poiana plină. Lângă dânsul erau nişte generali mari, cu câte trei perechi de coarne, cu o spinare lată de doi-trei metri, cum n-a mai văzut nimeni.

Când a văzut călugărul atâta amar de iad acolo şi atâţia diavoli, şi-a adus aminte de cuvântul îngerului care i-a zis „să nu te temi", s-a înarmat cu semnul Sfintei Cruci şi stătea atent.

Atunci, după ce s-au adunat cât nisipul mării, în toate părţile nu se vedeau decât cete de diavoli, s-a sculat satana în picioare şi a zis:
- Atenţiune, draci, v-am adunat aici în miez de noapte, că vreau să fac un examen cu voi. Trebuie să dați un examen greu. Știți voi de ce v-am chemat?
Și a zis unul:
- Stăpâne, nu știm!
- Iată de ce v-am chemat aici. Să iasă la raport fiecare dintre voi: care știe cel mai bun meșteșug de a înșela oamenii și a-i aduce la împărăția mea? Și să-mi arate cum înșală el lumea și cum îl prostește pe om și-l înșeală de-l aduce la munca cea veșnică și la împărăția noastră. Care-i metoda, care-i meșteșugul vostru, că voi în toată lumea această treabă aveți, să înșelați sufletele oamenilor? Să vă văd cât de iscusiți sunteți voi în a înșela sufletele oamenilor! Cel ce mă lovește în gândire, dacă are să-mi spună un sfat cum înșeală lumea așa cum gândesc eu, iată îi voi da să conducă trei minute în locul meu, și-l voi face mare general peste ceilalți. Toți tremurau, erau urâți groaznic. Stăteau și tremurau înaintea lui și prin văzduh și pe jos.


Sfârșitul primei părți. Continuarea, dacă veți fi cuminți, o să o puteți citi mâine.
Până atunci aveți grijă să nu cădeți în păcat!