Ghidul leneșului

Extrase din ,,Ghidul leneșului" de Tom Hodgkinson. (totul e cu ghilimele)

E plăcut să fii leneș. Acest articol își propune să preamărească lenevia și să declanșeze un atac împotriva culturii muncii din lumea occidentală, care i-a înrobit, demoralizat pe atât de mulți dintre noi.

Cu toate acestea, și inactivitatea este o treabă grea, așa cum sublinia Oscar Wilde. Întotdeauna se găsesc mulți care se străduiesc să te pună la muncă.

Lenevia înseamnă libertate. Este vorba de libertatea de a ne trăi viața așa cum vrem, fără șefi, salarii, navetă, consumerism și îndatorare. Lenevia înseamnă distracție, plăcere și bucurie.

,,
Să fim leneși în toate, mai puțin în iubire și băut, mai puțin în a fi leneși." Gotthold Ephraim Lessing.

Lin Yutang, în
Importanța de a trăi, scrie: ,,Ce contează dacă cineva stă în pat la ora 8? E de o mie de ori mai bine să țină o cutie de țigarete bune pe noptieră și să-și acorde timp din belșug până ce se va ridica din pat pentru a rezolva toate problemele zilei încă înainte de periajul dinților... În acea poziție comodă, el poate analiza toate realizările și greșelile zilei precedente, diferențiind apoi lucrurile importante de cele inutile în programul zilei care-l așteaptă. Mai bine să sosească la birou la ora 10 și să fie propriul său stăpân decât să fie punctual la 8 sau chiar cu un sfert de oră mai devreme și să-și supravegheze subordonații ca un conducător de sclavi, apoi să se agite fără a realiza nimic , după cum spun chinezii."

Cei ce se scoală devreme nu sunt sănătoși, bogați și deștepți. Ei deseori sunt bolnăvicioși, săraci și proști. Ei îi slujesc pe cei care se scoală târziu. Dacă nu mă credeți, uitați-vă la fețele trase, disperate, ale celor care călătoresc cu metroul dimineața. Sunt sănătoși? Bineînțeles că nu. Bogați? Nici vorbă, altfel nu s-ar afla în metrou la o asemenea oră. În realitate, lucrătorii mai prost plătiți manifestă tendința de a fi cei care călătoresc cel mai devreme. Dacă vrei sănătate, bogăție și fericire, primul pas este să aruncați pe fereastră ceasul deșteptător!

Ideea de ,,slujbă" reprezintă răspunsul la toate necazurile noastre, individuale și sociale, este unul dintre cele mai primejdioase mituri ale societății moderne. Ea este promovată de politicieni, părinți, ziariști moralizatori și lideri ai industriei de pretutindeni: paradisul, susțin ei, este ocuparea integrală a forței de muncă. Termenul de ,,slujbă" se definește rareori cu precizie unui adolescent sau student. Mă uimește cât de puțin ne oprim să analizăm acest termen când suntem la școală sau facultate. Și în copilărie, chiar dacă îi auzim pe părinți plângându-se în fiecare seară de șefi sau colegi, asta nu ne lecuiește de dorința de a intra în lumea muncii. Socotim că lucrurile vor sta altfel în ceea ce ne privește.

În cartea sa
Constituirea clasei muncitoare din Anglia , istoricul E.P. Thompson afirmă că slujba este un fenomen relativ recent, un copil al Revoluției Industriale. Înainte de apariția mașinilor acționate de abur și a fabricilor, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, munca era o chestiune întâmplătoare și mai puțin structurată. Oamenii munceau, de acord, făceau ,,treburi", însă ideea de a te înjuga la un anumit angajator excluzând orice altă activitate prin care se puteau câștiga bani era necunoscută. Iar omul de rând se bucura de o independență mai mare decât astăzi.

Lenea nu înseamnă să nu faci nimic, ci să faci mai multe lucruri care nu sunt recunoscute de ideologii dogmatici ai clasei conducătoare.

Iată cum atacă Oscar Wilde ideea de acțiune ca ideal, în eseul său critic Criticul ca artist: Acțiunea este refugiul oamenilor care nu au absolut nimic de făcut. Ea se bazează pe lipsa imaginației. Este ultima resursă a celor care nu știu să viseze. Acțiunea este limitată și relativă. Necuprinsă și absolută e viziunea celui care stă comod și contemplă, care pășește în singurătate și visare. Ce gândești ar trebui să fie singura întrebare pe care orice ființă civilizată o adresează, în loc de Ce faci.

Am luat un interviu regretatului filozof radicalist și cercetător în domeniul drogurilor, Terence McKenna. L-am întrebat de ce societatea nu ne îngăduie să fim mai leneși, iar el mi-a răspuns: după mine, motivul pentru care nu organizăm societatea în acest fel se poate rezuma într-un aforism: mâinile leneșe sunt uneltele diavolului. Cu alte cuvinte, instituțiile se tem de populația leneșă, deoarece un leneș este un gânditor, iar gânditorii nu reprezintă un ingredient bine-venit în majoritatea situațiilor sociale. Gânditorii devin disidenți, cuvântul nemulțumit este un înlocuitor perfect pentru leneș. În esență, ni se dă tot timpul de lucru, în nici un caz nu ești lăsat să-ți analizezi gândurile în liniște. Freud considera că introspecția este mocirlă - nesănătoasă, introvertită, antisocială, probabil nevrotică, potențial patologică.

Timpul nu înseamnă
bani! Munca și răgazul își pot da mâna! Dacă este distractivă și în folos propriu, munca nu trebuie să fie o povară. A sosit vremea să preluați frâiele, să faceți ca viața și munca să conviețuiască în armonie.

Ce bine e să nu faci nimic, și asta foarte încet, și dacă se poate și pe bani.

1 comentarii:

Anonim spunea...

super tare si adevarat