Satana stătea pe scaun şi aştepta să mai iasă vreo unul la raport, zicând:- Dacă cel ce iese a treia oară mă loveşte în gândire, adică îmi spune un plan de-a câştiga suflete pentru împărăţia iadului mai bun decât al celor doi care miau dat raportul mai înainte, atunci eu pe acela îl voi face general peste multe oştiri drăceşti şi-l voi pune să stea pe scaunul meu de împărat al iadului trei minute.
După ce-a zis satana aşa, din polcurile cele nenumărate de draci n-a vrut să mai iasă nimeni, pentru că se temeau să nu păţească ce au păţit ceilalţi doi, că, în loc de laudă, îi bate şi îi trimite în fundul iadului. Şi era o tăcere între polcurile dracilor, că erau milioane de demoni în jurul pădurii şi a poienii aceleia.
Totuşi după un timp iese un moşneag ghebos, cu trei perechi de coarne, un nas cârligat, un picior de raţă, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lungă, de nu ştiu câţi metri în urmă. Şi când a ieşit, s-a dus înaintea satanei, cum stătea pe scaun acolo în mijlocul poienii, şi i-a spus: - Să trăieşti, întunecimea ta! Satana îl întreabă:
- Cum te cheamă?
- Sarsailă mă cheamă
- Ehei, te văd bătrân şi grebănos. Mi se pare că ştii tu ceva meşteşuguri de a înşela suflete, să le aduci la împărăţia mea.
- Nici întunecimea ta nu ştii ce ştiu eu!
- Să te văd, moşnege! Mi se pare că eşti mare meşter de-a câştiga suflete.
- Nici tu nu ştii ce ştiu eu! Eu am un meşteşug, că am îmbătrânit în luptă cu sufletele oamenilor de atâtea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad iarna fulgii de zăpadă, aşa dobor în iad suflete în fiecare zi.
- Şi cum ai reuşit să aduci atâtea suflete la împărăţia mea?
- Ehe!? Crezi că eu sunt prost ca aghiuţă să-i spun omului: „Mai hai şi la biserică, ma
i hai şi la crâşmă", sau ca celălalt nebun să zic că „nu e Dumnezeu, nu e drac". Doar ştiinţa de Dumnezeu e sădită în om, în conştiinţă. Eu atât îi spun omului: „Măi omule, este Dumnezeu, este drac, este înger, este muncă veşnică pentru păcat şi slavă veşnică pentru fapta bună, dar mai ai vreme! Eşti prost? Chiar de azi începi fapta bună?". Dacă-i copil îi spun: „Las, când ai fi mai mare". Dacă îi flăcău: „Măi băiete, tu de acum ai de trăit! Vine tinereţea, trebuie să te căsătoreşti, trebuie să petreci în lume!" Vine îngerul şi-i spune: „Mai roagă-te!" Eu îi zic: „Nu cumva să-ţi pierzi tinereţea aşa degeaba, doar viaţa trebuie trăită! După ce te vei căsători şi îţi vei face o gospodărie, după aceea ai să începi fapta bună. Acum mănâncă, bea, distrează-te, fă toate răutăţile, că doar eşti tânăr. Te va ierta Dumnezeu, că El ştie neputinţa omului. Pentru pocăinţă mai lasă pe mâine, lasă pe la anul, mai încolo!". îl învăţ pe om să amâne pocăinţa de azi pe mâine, de mâine pe poimâine! 
Îngerul îi spune când vede un sărac: „Dă-i, măi, ceva". Eu îi zic: „Lasă băi, ăsta nu-i sărac. Dai banii la toţi golanii? O să-i ai mai încolo, când o să ai. Ce milostenie vrei să faci acum? Taci din gură! Lasă, când o să vină unul mai sărac o să dai şi tu milostenie". Iar cel sărac nu mai vine la el. Îngerul îi spune: „Pocăieşte-te, lasă, măi, păcatul". Eu îi zic: „Te pocăieşti aproape de moarte! Vrei să te pocăieşti acum, să râdă lumea de tine? Vrei să zică că ai înnebunit, ca babele? N-ai văzut la biserică că sunt numai babe? Vrei să te rogi? Să pierzi tu atâtea ceasuri rugându-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treabă, lată, ai de crescut copii, ai de făcut casă şi zestre la fete, ai de însurat şi măritat. Ai atâtea!". Şi-I încurc cu grijile vieţii şi tot îi spun: „Lasă pe altă dată". Sau vine îngerul şi-i spune: „Măi omule, spovedeşte-te şi lasă păcatul, lasă desfrâul, lasă beţia, lasă tutunul, lasă înjurăturile!". „Ei, dar de pe acum? Mai încolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, mă va dezlega şi gata. Doar cartea spune să te apuce sfârşitul cel bun, dar până atunci poţi petrece aşa!". Când îngerul îi spune: „Măi, omule, fă şi tu un praznic pentru morţi!". Eu îi spun: „Dar eşti prost? Acum ai de îmbrăcat copiii, ai de făcut nuntă, ai de făcut cutare!". Îngerul vine şi-i spune: „Măi, omule, ia începe a posti posturile de peste an, miercurea şi vinerea!". Eu îi spun: „Nu posti că îţi pierzi sănătatea! Tu trebuie să munceşti, să aduni averi, ai de crescut copii! Când o să ieşi la pensie, atunci o să posteşti. Tot aşa le zice, fie la bărbaţi, fie la femei, că au obicei şi unii şi alţii să mai tragă câte o ţigară, şi zice îngerul: „Frate, mai lasă ţigara, tutunul, o să te îmbolnăveşti, nu vezi că-n casă e fum, duhoare. îmbolnăveşti copiii, cheltuieşti banii în zadar; nu vezi că totul e scump?". Dar vin eu şi îi zic: „Da, omule, o să te laşi de fumat, da' vezi pachetul ăsta, doar n-o să-l arunci. Ai dat bani pe el, trebuie să-l termini".
Postări
